Mizerabilii I-V,de Victor Hugo

Sunt anumite romane care fac omul sa stea si sa zica,,Mai,da` eu pe ce lume traiesc?”,sau,,Vreau sa shimb ceva”.Asta e una din povestile care fac asta.O poveste despre oameni loviti de soarta,despre oameni care s-au jertfit pe ei pentru bucuria celorlalti,oameni care i-au modelat pe semenii lor si ar mai fi atatea de spus!…

Cand am inceput sa citesc Mizerabilii eram pe cale sa renunt.Cum sa citesc o cartea care incepe cu prezentarea unui personaj care apare putin timp in carte,dar a carui descriere tine 80 de pagini.Culmea e ca dupa ce am terminat toate volumele mi-am dat seama cata importanta avea personajul ala si nu numai.De la el a inceput povestea,prin el autorul a modelat un alt caracter memorabil.Nici nu am cuvinte. Mizerabilii e o poveste care te face sa te bucuri intr-adevar ca stii sa citesti,o poveste care te face sa apreciezi viata si vremurile in care traiesti.Insa,aveti mare grija!E o poveste periculoasa!Foarte periculoasa!Daca o incepeti si o sa ajungeti pe la pagina 170,sunteti pierduti!Numai la Mizerabilii o sa va ganditi si nu o sa mai faceti absolut nimic.Atat de mult o sa va placa.La inceputul volumului II eram in stare sa zic,,Autorul are unele momente in care se pierde in descrierea unor lucruri,intamplari sau momente,numai pentru a descrie un obiect,o lupta sau un personaj.Sunt bune si lucrurile astea,dar doar daca au legatura cu actiunea cartii,numai ca nu intinzandu-se pe kilometrii.”Acum,imi pun mainile in cap gandindu-ma la ce vroiam sa spun.Nu e adevarat!Merita!Merita fiecare clipa in care nu ati fost in club sau afara sau facand altceva si v-ati dedicat-o lecturii.E o opera de arta care va v-a zdruncina conceptia asupra vietii.Eu asa am patit.

Daca credeti ca ati facut cunostinta cu adevarata literatura,va inselati.Nimeni nu se poate numi cititor inrait pana nu a parcurs ,,Mizerabilii”.E o etapa obligatorie.

Sa incepem rezumatele…Scuzati calitatea cartilor dar sunt foarte vechi si biblioteca nu s-a ingrijit de ele.O voi face eu mai incolo oricum.Putin scoci pe ici pe colo,dar pana atunci sunt bune si imaginile astea.

Primul volum  incepe cu povestea episcopului de Myriel,care prin credinta si bunatatea sa l-a ajuta pe un fost ocnas,Jean Valjean sa-si invinga firea rea si s-o imbratiseza pe cea buna. Intre timp,in Paris,un grup de tineri isi traiesc viata in desfrau si petreceri.Dintre ei se remarca,in ciuda circumstantelor,Fantine,o fire nobila prin naivitate.Dar  voi stiti ce face dragostea din om.Stiti cate  e in stare sa faca o fiinta lovita de sageata lui Cupidon pentru prima oara,cu toate ca cei din jur nu tin cont de sentimentele ei aproape niciodata.Fantine,pierduta in iubirea ei pentru nenorocitul ala profitor(n-am nimic cu el da` chiar e un nenorocit profitor!),asteapta un copil.Asa s-a nascut Cosette.

Insa,atunci erau vremuri grele in care cu dificultate puteai castiga un ban,mai ales daca nu stiai carte.Lovita de crunta soarta inca o data,Fantine e nevoita sa-si lase copila in grija unor hangii,niste oameni de o rautate pura,care ii trateaza fetita ca o sluga,pacalind-o cu aparente si jupuind-o de bani pe mama. Dupa ce Fantine a gasit o slujba decenta in fabrica unui om  renumit pentru bunatatea si modestia lui,domnul Madeleine(care e de fapt Jean Valjean),este data afara,fara stirea sefului,dintr-un motiv,care atunci daca se afla,avea consecinte aspre,mai ales pe scara sociala:copilul din flori.Ajunsa in pragul saraciei si decazand in fiecare zi din ce in ce mai mult,ajunge sa faca niste sacrificii enorme pentru procurarea banilor necesari fetitei ei:si-a vandut parul,cei 2 dinti din fata si sacrificiul suprem:se prostitueaza.Dar atunci,ca si in ziua de azi,societatea avea parca o aversiune cronica pentru femeile ce recurg la acest mod de a supravietui.Astfel ca intr-o noapte,este arestata de un politist,Javert si dusa la sectia de politie. Afland de situatie,domnul Madeleine o salveaza pe Fantine de puscarie si o duce in spitalul sau,unde,cuprins de remuscari,incearca s-o ajute sa se reintalneasca cu copilul sau.

Toate ar fi decurs bine si povestea s-ar fi incheiat daca Javert nu l-ar fi banuit pe domnul Madeleine ca ar fi fost Jean Valjean. Intre timp,hangii(pe numele lor Thernardier)nu vor s-o trimita pe biata Cosette mamei sale aflate pe patul de moarte si pe care numai fetita ar fi putut-o salva. In anumite imprejurari,domnul Madeleine afla ca a fost arestat un nevinovat banuit ca ar fi Jean Valjean.Chinuit de indecizie,remuscari,constiinta si de amintirea episcopului Myriel,se duce in orasul unde are loc procesul si se preda.Cuprinsi de uimirea de moment,caci domnul Madeleine,om bogat si respectat si totodata primar,ii ofera posibilitatea sa se reintoarca la capul muribundei Fantine si sa-i promita ca va avea grija de fiica ei.

Fantine moare si dupa o scurta perioada de timp,Jean Valjean este prins si trimis la ocna.

Volumul de fata incepe cam dezastruos cu o descrie kilometrica.Dupa,totul revine la normal.

Jean Valjean,capturat din nou,ajunge pe un vas si promisiunea facuta Fantinei ii staruie in minte.Si ocazia sa si-o implineasca se iveste.Dupa ce salveaza un marinar de la moarte,Jean se arunca in mare si evadeaza,ceilalti oameni crezandu-l mort,oferindu-i astfel posibilitatea de a o salva pe Cosette de Thernardieri,pornind impreuna cu ea in viata,ca tata si fiica.Totul s-ar fi putut termina din nou aici,dar Providenta a facut ca Javert sa il recunoasca pe Jean si sa-l caute.Jean si Cosette scapa de urmaritori,ascunzandu-se in gradina unei manastiri.Acolo il intalneste pe Fauchelevent,un om caruia Jean i-a salvat viata,iar acesta,din recunostinta,accepta sa-i ajute pe cei 2 fugari sa faca din acea manastire un camin.Dupa cateva incercari reusesc.

Partea mea preferata din carte e:,,Un scartait ascutit se auzi in departare printre copaci.Se inchidea poarta cimitirului. Fauchelevent se apleca spre Jean Valjean si,deodata,facu o saritura si se dete inapoi,atata cat era cu putinta intr-o groapa.Jean Valjean deschisese ochii si se uita la el. Sa vezi cum moare un om e infricosator;sa-l vezi cum invie e aproape acelasi lucru.”

Georges Pontmercy era un fost luptator important la Waterloo si a fost salvat de la moarte de Thernardier,hangiul,atunci soldat si hot.Din acea noapte,Pontmercy a incercat sa il caute pe salvatorul sau si sa-i fie de folos,dar nu l-a gasit.Intre timp,a avut un fiu,Marius,la care a renuntat,in favoarea bunicului Gillenormand,pentru a-i oferi o viata mai buna.Din pacate,Georges moare iar fiul sau ajunge prea tarziu pentru a-l mai putea vedea viu.Ca orice om cu capul pe umeri,Georges i-a lasat lui Marius un testament in care in care amintea si de Thernardier si il ruga pe fiul sau ca daca vreodata il va gasi pe salvatorul sau,sa il ajute cu orice pret.

In urma unor evenimente,Marius este data afara de bunicul sau si imbratiseaza saracia ca o ispasire a faptului ca nu a fost alaturi de tatal sau.Asa ajunge la casa Gorbeau,unde,fara sa stie,era vecin cu Thernardierii sau cu familia Jondrette(cum isi spuneau ei). In timpul plimbarilor lui prin parc,Marius da peste 2 oameni:un tata si fiica sa,care erau de fapt Jean Valjean si Cosette.El se indragosteste peste cateva luni de Cosette si face imprudenta s-o urmareasca.Jean observa si astfel Marius le pierde urma. Viata a devenit ,odata cu plecarea iubirii sale,mizerabila,insa,nenorocirile nu dureaza decat ca sa aduca altele noi.

Thernardierii trimiteau scrisori oamenilor bogati bogati ca sa-i ajute.Una a ajuns la Jean Valjean care,nestiind ca merge la Thernardieri,porneste impreuna cu Cosette la ei.Dar este recunoscut de Thernardier care pune la cale un plan,impreuna cu o banda de hoti,pentru a-l prada.Jean cade in plasa. Marius,fiind vecin cu Thernardierii afla de planul diabolic si merge la politie unde Javert ii spune sa-si spioneze vecinii si,atunci cand e nevoie, sa traga un foc de arma,care era semnalul asteptat de Javert pentru a interveni. Dar recunoscandu-l pe Jean si realizand ca Jondrette era Thernardier,nu stie  pe care sa salveze.Pe tatal celei care i-a rapit inima sau pe salvatorul parintelui sau?Din fericire nu e nevoie sa faca nimic caci Jean s-a descurcat singur si pana a venit Javert,a fugit. Volumul se incheie cu vizitarea casei de catre Gavroche(gavroche=strengar), unul din cei trei baieti ai Thernardierilor.

In volumul acesta,totul o ia razna.Intr-un Paris pe punct de revolutie,nu putea fi altfel.Saturati de conditiile de viata o parte din popor se rascoala. Dar intre timp,Marius,ajutat de Eponine,fata lui Thernardier,o intalneste pe Cosette si devin indragostiti.Toate bune pana cand Jean Valjean,cuprins de teama de a nu fi descoperit,decide sa plece impreuna cu Cosette in Anglia.Afland,Marius recurge la ultima lui sansa spre fericire:isi invinge orgoliul si ii face o vizita bunicului sau,cu care nu  a mai vorbit de 4 ani,dar batranul face cumplita greseala,din nestiinta,de a-i spune nepotului sa traiasca cu Cosette in afara casatoriei.Pentru un om care traieste o dragoste atat de pura cum traia Marius,asa ceva e o insulta grava!In consecinta Marius pleca si merge sa se intalneasca cu iubita sa pe care nu o mai gaseste.JeanValjean se mutase in alta casa si o luase pe Cosette cu el.Descurajat,doborat,Marius isi tine promisiunea facuta sufletului sau pereche si decide sa-si puna capat zilelor.Si avand in vedere ca Parisul a intrat la lupte de strada ,ce loc mai bun sa mori?

Un personaj care mie mi-a placut ENORM este Gavroche.Copil sfant,cinstit,erou,bun,curajos,determinat dar totusi orfan(desteapta de Thernardiera prefera fetele si abia astepta sa scape de baieti,cu toate ca erau copiii ei!Ce om!Ce ciuda mi-e!Daca as avea-o in fata ochilor as strange-o de gat.Cum sa -ti abandonezi copiii soartii?!?)e exemplul perfect al copilului maturizat prea devreme prin saracie si neglijenta,fara insa a-si pierde scanteia copilariei,copil orfan,singur pe lume,dar care isi gaseste totusi o ,,familie” in Revolutia formata din oameni luati de moarte pentru ca au indraznit sa spere la mai bine… Mi-e mila de Gavroche dar e ciudat,eram mandra de el,cu toate  ca nu am am nici o legatura cu el,el existand acum multi multi ani.Dar cred ca fiindca era simbolul copilului dornic de dreptate si ,,educat”de persoana sa,copilul supravietuitor ,ingerul pe care soarta nu l-a rapus dar pe care cineva l-a vrut alaturi,acolo sus.Copilul minune!

Iaca,am ajuns si la sfarsit…T.T Jean Valjean merge la baricada unde v- a avea loc lupta cu gandul de a-l salva pe Marius.Cu toate ca-l ura pentru ca i-a furat-o pe Cosette ,stie ca ea ar fi nefericita daca Marius ar muri.Asa ca,Jean isi calca pe sentimente si face ce-i mai bine pentru fiica sa cu toate ca-si pune viata in joc.La baricada,Javert,luat prizonier,il recunoaste. Aici voi face o reprezentare schematica,un plan de idei.

-in timp ce Gavroche,care participa la lupta,incearca sa recupereze gloante pentru rasculati,moare cantand.T.T

-in acelasi moment in care Gavroche a trecut dincolo,fratii lui(caci Thernardiera a avut 3 baieti),pe care tot el i-a salvat de la moarte,primeau o a doua sansa.

-Jean il salveaza pe Marius in celebra scena in care se ascunde in canale.

-cand se astepta mai putin,Jean il intalneste pe Thernardier in canale si in schimbul unor bani,il ajuta pe Jean,impreuna cu Marius,sa iasa din canale pentru ca mai apoi sa fie luati in primire de Javert.

-Jean si Javert il duc pe Marius,abia traind,la bunicul sau.

-Jean e dus acasa de Javert de unde politistul pleaca si cuprins de o puternica lupta launtrica,se sinucide.

-bunicul Gillernormand capituleaza si atat el cat si Jean consimt pentru casatoria dintre Cosette si Marius.

-Marius incearca sa-l gaseasca pe cel care l-a salvat,pe cel care l-a dus prin canalele Parisului spre viata.

-Jean ii marturiseste lui Marius ca este un fost ocnas iar Marius (ce ironie!!!)este ingrozit.

-Marius il indeparteaza pe Jean de Cosette si de casa lui.

-Marius afla tot adevarul despre Jean Valjean si isi da seama de cumplita sa greseala.

-sperand sa nu fie prea tarziu,Marius o ia pe Cosette si merg la Jean.

-Jean Valjean moare,cu episcopul Myriel la capatai,dar nu inainte de a o vedea pe Costte,pe fiica lui,caci,dupa parerea mea,cel care creste copilul e mai parinte decat cel ce-i da nastere.

In concluzie,Mizerabilii este cartea copiilor orfani,obligati sa-si obtina dreptul la supravietuire singuri,cartea oamenilor nevinovati ale caror sentimente sunt ignorate de soarta,cartea Prisului in care,in ciuda mizeriei,mai exista dragoste…

Nume:Mizerabilii,volumele I-V

Autor:Victor Hugo

Editura:Pentru Literatura

Anul aparitiei:1962

Nr.pagini:~1968

Nota mea:10!!!

P.S.Costel,scuze ca a durat atat dar niciodata nu e prea tarziu.

————————————————————————————————————————————————-

Si inca ceva.Acum cativa ani s-a facut o ecranizarea a povestii.E o tampenie!Nu respecta cartea aproape deloc.E ca si cum unui om i s-ar fi pus in fata personajele si o schita si i s-ar fi spus sa faca ce doreste cu ea.Nici macar nu merita sa fie vizionat.E exact cum s-a intamplat cu Contele de Monte Cristo.

Aveti trailer-ul mai jos:

Un răspuns to “Mizerabilii I-V,de Victor Hugo”

  1. este foarte frs ,eu m-am folosit de el!ms pt cel care l-a facut!!!!!!!!!

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 31 other followers

%d bloggers like this: